Biomechanics is mostly known as an applicative discipline. Their applications are shown in sports, physical education, traumatology and orthopedics and in the field of amelioration of the different movement dysfunctions.
• Why to study biomechanics?
        Because of the fact that correct application of the biomechanical knowledge improve the efficiency of the sport training, improve the techniques of capitalization of the trainings in competitions, improve the physical education lessons and prevent the injury at practitioners, shorten and ameliorate the quality of recovery after traumatisms, accidents or surgery, reduce the complex of infirmity etc.
• Who are interesting in biomechanics?
        First of all, the students in the field of anthropology and their professors are interesting in biomechanics. The future teachers, the trainers and other specialists in the physical education and sports or in kinetoteraphy, but also the physicians, biologist or scientists needs the veracious knowledge of biomechanics.
• Where can find the systematic knowledge of biomechanics?
        The scientifically literature offers many books of biomechanics, mostly of them wrote by prestigious authors. Some books are truly guided for efficient applications of the knowledge of biomechanics.
• Why does necessary a book of analytical biomechanics, knowing that are so many other good books of biomechanics?
        We have to confess that is difficult for us to give a fully satisfactory answer. No doubt that any successfully practice is based on a valid theory. It is true that all the books or courses of biomechanics, no matter how far regarding to practice, are adherent to a theory. The reciprocity is also valid, as it was formulated by Albert Einstein:” Any knowledge about reality is started from a practical experience and is going and ending to the practice” (About the theoretical Physics Methodology).
        Probably, only for the experts is coming clear that a large part of the analytical items exposed in this book are original; but each person who studied a book of biomechanics, we suppose, is able to observe a new architecture of the present book. It will be seen on the future if the new phase theory of muscular effort and the new lows of biomechanics (shows in the VI chapter), exposed for the first time in this book, will resist to the critics. We don’t know how far the biomechanics will extend its limits to the molecular motor of ATP and to the computerization of the analysis of the movement, so that the solution will be offered automatically. (For instance, it is no indispensable to be on familiar terms with the reason of null acceleration, as a theoretical condition, in the case of constant speed of movement).
        We completely agree with the well- known scientist, Karl Popper, when he said: “Who don’t want to submit own opinions to the risk of rejecting, is not a participant to the science” (The Logics of Scientifically Discovers).
        We express our hopes that this short digression in theory of biomechanics to be useful and we would be very grateful to whoever will send us substantial critics.

Close

        Acestă carte este o replică la “Biomecanica teoretică” (Ed. Scrisul Gorjean) de acelaşi autor apărută în 2002. Noua carte are trei capitole în plus şi multe îmbunătăţiri, iar prin concepţia sa nouă este îndreptăţită să se numească Biomecanică Analitică. Ramane de văzut dacă teoria fazelor travaliului muscular şi legile biomecanicii, expuse încă o dată aici, vor rezista în timp, dacă biomecanica se va extinde şi în zona motorului molecular ATP, dacă analiza miscarii nu va deveni atât de computerizată încât soluţiile să fie oferite automat (fără să mai fie nevoie să ştim, bunaoară, că, dacă viteza de deplasare este constantă, rezultă cu necesitate o acceleraţie nulă).
        Ne exprimăm speranţa că această scurtă incursiune in biomecanica analitică să fie folositoare şi vom fi îndatoraţi celor care ne vor argumenta criticile lor.

Închideți

        În partea introductivă, autorul aduce argumente în favoarea importanței sociale a cercetării științifice, ca o investiție pe termen lung, alături de sănătate și educație. Cităm: ”Nu este o întâmplare faptul că, în ţările cu economie şi nivel civic avansat, valorificarea cercetării ştiinţifice se exprimă prin efectul aplicaţiilor acestora, care, ne place sau nu, este însuşi profitul (nu numai material şi financiar, dar şi cel de liveability, progres, reducerea factorului de risc bio-socio-cultural şi de mediu etc.). Omul de ştiinţă, pe lângă motivaţiile de ordin raţional (curiozitate, interes etc.), poate avea şi motivaţii de ordin emoţional şi sentimental (neliniştea necunoaşterii, bucuria cunoaşterii etc.); dar care rareori se întrevăd (sau niciodată) în opera sa ştiinţifică, spre deosebire de operele de artă”.
        În prima parte a tratatului, cea de teorie a cercetării științifice, se insistă asupra demersurilor de comunicare, asupra limbajului folosit în polemici, diseminări sau, pur și simplu, în acordurile convenționale privind cognoamele, de fapt, asupra unor expresii sau sintagme care înlesnesc polilogul științific. De pildă, autorul zăbovește asupra expresiei ”model predictiv”, atribuindu-i un rol decisiv în descătușarea creativității, pe baza subestimării deliberate a cunoștințelor anterioare (cităm): ”Modelele predictive, de fapt sistemele de ecuaţii sau software care le descriu, sunt supuse, prin simulare, unor situaţii extreme, obţinându-se informaţii, uneori bizare, dar, de cele mai multe ori, surprinzătoare. Aceste informaţii generează ipoteze noi, iar apoi ipotezele sunt verificate prin procedee clasice (observaţia, experimentul etc.) pentru a argumenta şi susţine unele teorii noi sau virtuale descoperiri”. Autorul se raliază acelor oameni de știință care consideră principiile ca pe o specie imuabilă, superioară legilor (legi care acceptă excepţii) şi, cu atât mai mult, regulilor şi normelor (care, deşi stabilite convenţional, pot fi perfect determinate logic). Din acest motiv, autorul susține că educația fizică și sportul are încă statut de știință în devenire, întrucât continuă să împrumute principii din pedagogie, biologie, fizică, medicină etc. Partea teoretică a tratatului mai dezvăluie unele considerente personale ale autorului despre principalul atribut al cercetării, cel de cunoaștere metodică intelectuală (incluzând în mare măsură și cunoașterea senzorială, instinctivă, genetică etc.), precum și despre interdisciplinaritate (care ”se raportează concomitent la relevanță, fiabilitate şi fezabilitate, fapt ce-i conferă acesteia un ascendent rațional față de multidisciplinaritate, transdisciplinaritate şi intradisciplinaritate”). Un spațiu amplu este rezervat conceptele de bază ale cercetării științifice: diferenței (cu aspectele sale deterministe, probabiliste și vagi) și asemănării (prin metode corelative, de sinteză sau inferență logică. Asemănarea, consideră autorul, este ”prezentă în toate modelele logico-matematice, fiind rulată pe computer sau evidentă în procesul de simulare a unor fenomene dificil de studiat in vivo. Prin simulare computerizată, admițându-se anumite grade de similitudine, se pot identifica limitele sau zonele de interes (maxime, minime, inflexiuni etc.) care sugerează comportamentele optime sau critice ale modelelor”.
        În partea a II-a, cea referitoare la practica cercetării științifice sunt descrise unele metode uzuale (analitice și sintetice, cu derivatele lor variaționale și corelaționale), măsurarea și evaluarea, procesarea statistică a rezultatelor, argumentul statistic în interpretarea lor, redactarea lucrărilor etc. Suntem atenționați că metodele științifice au întotdeauna un concept și unul sau mai multe procedee. Autorul considera că unele procedee, precum cele ale documentării, observației, matematice, statistice, grafice etc. sunt impropriu numite metode, nefiind atașate unui concept anume. Redactare lucrărilor de cercetare științifică se discută în legătură cu standardele internaționale, precum și (critic) în legătură cu cerințele tradiționale sau rigide elaborate de diverși autori.

Închideți

        The readers with a scientific background are asked to skip the first paragraph in which I have used the basic notions of scientific research and to read directly the essays (which I would like to think are thought-provoking). Some of these essay have been published in other books of mine, but there, because of a misunderstood sense of modesty, I did not mention they are original. Thus, my thought is better to feel sorry for writing them, then for not publishing them.


CUPRINS
        Eseu despre modelul de cunoaștere „Homo Intelectus”
        Eseu despre modelele predictive
        Eseu despre etichetarea măsuranzilor
        Eseu despre paradigma valorii
        Eseu despre condiționarea psihică
        Eseu despre comunicarea extrasenzorială la om
        Eseu despre instrumentele mentale
        Eseu despre griji
        Eseu despre universul cognoscibil și gravitație
        Eseu despre homocronismul conversiilor energetice
        Eseu despre inerție
        Eseu despre forță
        Eseu despre viteza actelor motrice la om
        Eseu despre anduranța actelor motrice la om
        Eseu despre capacitatea de efort fizic la om

Închideți

        


CUPRINS
        Eseu despre modelul de cunoaștere „Homo Intelectus”
        Eseu despre modelele predictive
        Eseu despre etichetarea măsuranzilor
        Eseu despre paradigma valorii
        Eseu despre condiționarea psihică
        Eseu despre comunicarea extrasenzorială la om
        Eseu despre instrumentele mentale
        Eseu despre griji
        Eseu despre universul cognoscibil și gravitație
        Eseu despre homocronismul conversiilor energetice
        Eseu despre inerție
        Eseu despre forță
        Eseu despre viteza actelor motrice la om
        Eseu despre anduranța actelor motrice la om
        Eseu despre capacitatea de efort fizic la om

Închideți

        Research planning must have a solid ground concerning the topic and motivation of the candidate for a doctor’s degree (curiosity, interest etc). Under these circumstances, the issue „germinates” and the research planning refers to its paradigm. Briefly said, the (orientative) research planning has the following sequences:
                - Identifying the issue/problem;
                - Drawing up provisional solutions;
                - Dimensioning and assessing the argumentation of assumptions level;
                - Application or practical confirmation or invalidation of assumptions;
                - Drawing of conclusions;
                - Writing the result of the research;
                - Publishing /announcing the implementation of the results of the research.
        These sequences are thoroughly presented in the following paragraphs.

Close

        Planificarea cercetării trebuie să aibă un ground (raţiune, bază, teren) foarte solid în ceea ce priveşte motivarea temei şi motivaţia doctorandului (curiozitatea, interesul etc.). În acest context, pe acest teren "germinează" problema, iar planificarea cercetării se referă la paradigma ei.
       Concret şi pe scurt, planificarea cercetării (orientativă) are următoarele secvenţe:
              - Identificarea sau conturarea problemei;
              - Conceperea soluţiilor provizorii ale problemei;
              - Dimensionarea şi evaluarea gradului de argumentare a ipotezelor;
              - Confirmarea sau infirmarea practică a ipotezelor;
              - Formularea concluziilor;
              - Redactarea cercetării;
              - Publicarea (comunicarea) sau implementarea rezultatelor cercetării.
       Aceste secvenţe sunt expuse amănunţit în continuare.

Închideți